EL BENNI AMMAR

 

ORIGINEA FRANCMASONERIEI IN ȚARA CANNAN

MOTTO                                

”Am învățat liniștea de la vorbăreț, toleranța de la cel intolerant și bunătatea de la cel nemilos; cu toate astea, în mod ciudat, nu le sunt recunoscător acestor învățători.                                                                                                                                                                                                   Khalil Gibran”

            Am ales să încep cu acest motto doarece Khalil Gibran a fost o mare poet și scriitor libanez care a trăit în aceeași perioadă în care Francmasoneria a prins aripi in Liban, și anume  între anii 1883 – 1931. A fost unul dintre gânditorii și intelectualii libanezi, care a fost ales să devină mason pentru a se alatura celor care luptau pentru menținerea valorilor umane nobile: Democrație, Pace și Justiție. Acest poet este slavit și in România, ridicându-i-se o statuie in parcul care-i poarte numele, situat in zona Dorobanți, București.

             Francmasoneria modernă are o veche istorie în Orientul Mijlociu. A apărut la sfârșitul secolul al 18-lea când Napoleon a venit in Egipt, în anul 1798. Acea lojă a funcționat sub numele de ISSIS, (nume preluat din mitologia egipteana, una din principalele divinități venerate de vechii egipteni) sub patronajul lojei Franceze Memphis. Mai târziu, mai multe loje s-au lansat sub patronaj italian, francez, britanic, în special după intrarea britanicilor în Egipt, în anul 1882.

ISTORIA  FRANCMASONERIEI  ÎN  LIBAN

Prima lojă masonică în Liban a fost agreată de Marea Lojă a Scoției, în anul 1861 și a primit numele de Palestina (Falestin) nr. 415. Aceasta a funcționat în Beirut până în 1895 când a devenit inactivă.

În anul 1896, Loja Marele Orient al Franței a format prima lojă în limba arabă. Alte două lojă au urmat în Liban, dar nu au supraviețuit Primului Război Mondial.

Înainte de 1914, s-au constituit la Beirut,  Marea Lojă Otomană, numită mai târziu Marea Lojă a Turcilor și Marea Lojă  Națională a Egiptului. O altă serie de loje egiptene s-au format ulterior Primului Război Mondial, dar până la sfârșitul celui de-al doilea Razboi Mondial au fuzionat și apoi au dispărut.

După Primul Război Mondial, în urma întoarcerii imigranților americo-libanezi, prima Mare Lojă din New york, a agreat în 1924 Loja 1 Sirio- Americană.

Înainte de al II-lea Război Mondial și după, s-au constituit mai multe Loje în regiunea Siria- Liban, 12 în total. Ele au funcționat un timp, după care au devenit inactive. Singura Lojă care a continuat să existe până în prezent și care este considerată cea mai activă lojă din țară, este Loja nr. 1 Sirio- Americană.

După încetarea Războiului Civil din Liban, toate lojile New York au reînviat și în prezent, cele 12 loje operează în Liban. De remarcat că, la un moment dat, o lojă suplimentară a fost agreată de Marele Orient al Italiei și s-a numit Frăția Italo- Libaneză formată în 1989, la Jounieh. Ea a funcționat până în anul 1990.

În octombrie 2013, Marea Lojă a Columbiei a agreat prima lojă în Liban, numită Loja Phoenix 1001,  în Al Fanar, Beirut.

În prezent, în Liban funcționează 19 - loje împărțite în 3 mari loje:

·       Marea Lojă a New York-ului  - 12 loje

·       Marea Lojă a Scoției – 6 loje

·       Marea Lojă a Columbiei – 1 lojă.

Cu toate acestea , există mai mult de 50 de loje mari în Liban clasificate ca ilegale și care sunt nerecunoscute.

               Această Mișcare Francmasonică, în Liban a traversat perioade grele de sărăcie, mai ales în secolul 20, datorită războaielor și turbulențelor din regiune, Mișcarea a inflorit și s-a dezvoltat, odată cu stabilizarea zonei și triumful conceptelor Pace, Justiție și Democrație. Francmasoneria era, pe de altă parte, afectată negativ de Tiranie, Dictatură și Opresiune.

 

ISTORIC

            Numele de Liban este mai vechi de peste 5000 de ani, fiind considerat cel mai vechi nume de țara din lume, prima scriere alfabetică provine din orașul Byblos, cunoscut astazi drept Jbeil, are o istorie indelungata, de peste 8000 de ani. Singurul templu al lui Jupiter rămas peste milenii se află in Baalbeck, Liban. A fost și a rămas ,,perla,, lumii arabe. Fiind o țară bogată, cu multiple mișcări democratice și interacțiuni între societatea civilă, partide politice și asociații, fracmasonii libanezi au jocat un rol vital la reașezarea societății oferind sprijin caritabil și uman pentru consolidarea pilonilor de virtute și bunătate. Francmasonii libanezi invită cordial pe toți Frații din întreaga lume să viziteze Libanul. O țară frumoasă, bogătă cu site-uri arheologice, inspirate de arhitectul acestui Mare Univers, HIRAM ABIFF, care se odihnește în pace în sudul Libanului, Tyr.

            Hauram Abi cunoscut ca Hiram Abiff a fost un constructor fenician din Sur ( TYR), oraș in Liban. (Existența acestei regiuni datează din anul 2800 I.Hr). El a fost trimis de regele Surului AHIRAM, către Solomon (profetul Sulaiman) pentru a participa la construirea marelui Templu.

            ,,Și acum am trimis un om înțelept un mare meșter in aur, argint, cupru, fier, sculptor în piatră și lemn, inventator al tuturor semnelor secrete.,, ( articol trecut în Cartea Sfânta,)

            Tradiția masonică îl recunoaște pe Hiram, ca arhitectul ce se sacrifică  pentru apărarea secretelor arhitecturale care apar pe Templu. Toți cercetătorii admit că în memoria arhitectului Templului lui Solomon se țin toate ceremoniile francmasonice, în special cele ce se fac la primirea în gradul de maestru. În prezent, mormântul lui Hiram Abiff se află într-un sat libanez numit Hanawiyeh la 9 km de orașul TYR.  (SUR)

            HIRAM ABIFF este considerat pâna în ziua de astazi, cel mai mare erou al societații secrete a Francmasonilor, constructor al Templului regelui Solomon. Bunicul celebrului faraon egiptean Akhenaton, tatăl lui Tutankhamon, a fost un înalt preot fenician. Pasărea mitică a Egiptului, Phoenix, nu era alta decât  pasărea soarelui, emblema Zeului-Soare căruia i se închinau fenicienii, (Bil).

 Mai târziu, pasărea a fost simbolizată printr-un vultur.

 

MISTERELE CONTINUĂ...

            Ne aflăm în pragul unei incredibile schimbări globale, la o răscruce de drumuri în care deciziile noastre vor influența multă de acum înainte destinul planetei Pământ. Avem astăzi posibilitatea să descuiem porțile închisorii mentale și psihice în care a fost întemnițată de mii de ani rasa umană.

            Pe întreaga planetă există structuri uluitoare clădite cu mii de ani în urmă, care nu ar fi create decât cu o tehnologie cel puțin egală cu a noastră (de multe ori superioară). La Baalbek, o localitate situată la nord-est de Beirut, în Liban, trei blocuri masive din piatră, fiecare cântărind 800 de tone (!), au fost mutate cu cel puțin 600 de metri și poziționate vertical, la baza unui zid stâncos. Povestea s-a petrecut cu câteva mii de ani înainte de Hristos! Un alt bloc de piatră din apropiere cântărește aproximativ 1000 de tone ( greutatea a trei avioane cu reacție). Cum a fost posibil ca niște greutăți atât de mari să poată fi mutate în acele vremuri îndepărtate? Istoricii, oficial nu doresc să răspundă la asemnea întrebări, știind unde ar conduce răspunsurile. În Peru există misterioasele Linii Nazca. Oamenii acelor timpuri au înlăuturat pământul colorat de la suprafață, scoțând la iveală un strat de pământ alb. Prin această metodă incredibilă au creat imagini uriașe de animale, pești-insecte și păsări. Unele sunt atât de mari, încât nu pot fi văzute în întregime decât de la 330 de metri altitudine! În mod evident, cunoașterea care a permis construirea minunilor de la Nazca, Baalbek, Marea Piramidă de la Gizeh și alte asemenea structuri uimitoare nu putea proveni decât de la o rasă avansată, care trăia în acele vremuri în mijlocul unei populații mult mai primitive. Textele din Vechiul Testament și din alte lucrări, precum și întreaga tradiție orală a Antichității, descriu acestă rasă sub denumirea de ,,zei,,. Tot timpul  existau diferiți credincioși creștini negând că Biblia pomenește ceva de ,,zei,,. În realitate, Vechiul Testament abundă de asemenea referiri. Cuvântul,, Dumnezeu,, folosit frecvent în acest text este o traducere a unor expresii care însemnau,, zei,, la plural (de pildă, Elochim și Adonai). Nu este deloc greu de înțeles că ființele care puteau realiza opere tehnologice de asemenea amploare erau privite în acele timpuri drept ,, zei,, de către oamenii care nu puteau înțelege această cunoaștere avansată. Prin anii 30 ( secolul trecut), aviatorii americani și australieni au aterizat în niște zone îndepărtate din Noua Guinee pentru a aproviziona trupele din zonă. Băștinașii, care nu văzusesă în viața lor un avion, au crezut că aceștia erau zei și au făcut din ei nucleul unei noi religii. Cu atât mai dramatic trebuie să fi fost acest fenomen în lumea antică invadată de ființe venite din alte sisteme stelare sau dimensiuni, care au coborât pe Pământ în navele lor infinit mai avansate decât tot ce există la ora actuală. ,,Femeile umane au rămas însărcinate și au dat naștere unor uriași...care au consumat toate bunurile oamenilor. Când oamenii nu i-au mai putut suține, uriașii s-au întors împotriva lor și i–au mâncat pe ei. Au păcătuit apoi împotriva păsărilor și animalelor și au sfârșit prin a-și devora carnea și prin mărturie împotriva celor nelegiuiți,,

( fragment din Cartea lui ENOH).

            Cele mai explicite relatări privind rasa avansată se găsesc pe câteva zeci de mii de tăblițe din lut descoperite în anul 1850 la circa 400 de kilometri de Bagdad, în Irak, de Sir Austen Henry Layard, un arheolog britanic care făcea săpături în ruinele Ninivei, capitala Asiriei. Locul este situat în apropiere de orașul irakian modern Mosul. Și ultima descoperire a fost în mai 2015, în Oman, (o țara frumoasa plina in istorie), județul Zufar, unde s-au găsit schelete uriașe, îngropate în pământ.

 

Lucrare a fost, în mare parte, realizată pe baza unor documente și lucrări din limbă arabă

EL BENNI AMMAR - TRADUCĂTOR ȘI INTERPRET AUTORIZAT DE LIMBĂ ARABĂ

Autorizație de Traducator Ministerul Justiției: Nr. 31446/ aprilie 2011/ Bucureți

Certificat de Traducator Ministerului Culturii și Patrimonilui Național: seria C.0000166, București.